Cum e Posibil ca Tot Sa Fie Mai Posibil?
mai 8, 2008 — drakudemine“Eu care te pierd - tu care ma regasesti aici - recompun cristalele sufletului - nebun de bucurie iti dau in cadou cuvinte” -> Cuvintele nu sunt ale mele, bineinteles, o mica melodie de la Piero Pelu pe nume Dea Musica, o piesa care imi aduca aminte de cineva, recunosc, de fiecare data cand imi intra in playlist si culmea, incepe sa intre din ce in ce mai des. Is this a sign? Who knows! Nobody but me of course! “Pierdut in ochii tai ca intr-un mister - pierdut intr-un vis ca si cum ar fi tot adevarat” - some more lyris, incep sa aberez dar nah, la urma urmei despre asta este vorba in acest blog nu? E ciudat cum facand un slalom printre trupe ca Ensiferum, Eluveitie, Turisas, Manegarm, Korpiklaani, Metallica si altele sa apara o balada de dragoste a lui Piero Pelu. Oare e adevarat ca uneori muzica de pe shuffle iti spune cam ce ar trebui sa faci mai departe? Bineinteles ca nu dar iti place sa crezi asta in momentul in care vine melodia potrivita, cum ar fi un Motorhead - The Game pentru mine atunci cand sunt suparat sau nehotarat. HMMMM, the game, this beautiful game called life. Conteaza sa il joci, cu orice s-ar intampla pe parcurs, sa ii accepti uratele si sa fii recunoscator pentru frumoase. E totul mult mai simplu decat tinzi sa crezi dar asta iti dai seama numai dupa ce exagerezi prea mult.
Cum spun Korpiklaani, sa continuam la galop pe acest cal negru care merge singur si ne duce acolo unde trebuie sa ajungem nu unde vrem noi neaparat. In acorduri medievale si irlandeze combinate cu un power chord putin distorsionat incepand sa dau din cap si sa inchid ochii, sa simt cum sangele din venele mele vrea din nou sa curga, apoi sa apara si tobele care vor sa creasca in ritm, si inca un instrument, sa imi imaginez cum o iau iarasi de la capat si voi gusta iar din viata, din muzica rock, din condusul unei carute (prietenii stiu de ce), de ascultat niste versuri pe care nu le intelegi pentru ca le rage ineva, de dat si mai tare din cap cand simti ca incepi sa te simti bine si ca totul este posibil si ca doar tu ti-ai pus acest perete in fata ta care te face sa fii linistit si sa te cenzurezi de la tot ce inseamna cu adevarat viata ta. Da, vreau sa beau chiar daca nu ar trebui, vreau sa fumez chiar daca ma va omori, vreau sa sarut si sa fac dragoste chiar daca e pacat in religie, vreau sa sfidez regulile, vreau sa fac lucruri noi, vreau sa imi cumpar masina, vreau sa fiu muscat, vreau sa musc, vreau sa slabesc, vreau sa fiu mai rapid, vreau sa fiu mai rau, vreau sa fiu mai bun, totul e compact si totul trebuie sa se intample pentru ca orice ar fi, vreau din nou sa traiesc. Cum este posibil ca tot sa fie mai posibil atunci cand iti dai seama ca dulceata nu vine din tine ci din jurul tau? Ei bine este foarte posibil, unii o numesc prostie, altii aiureala, altii nebunie. Well, nebun de bucurie eu fac cadou cuvinte, privire, imbratisari, sarutari, muscaturi, ajutor, rautate, bunatate, uitare, amintire, directe, crosee, injuraturi, o parte din mine, tot ce conteaza si tot ce nu conteaza. E o prostie sa spui ca stii cine esti pentru ca nu stii, pentru ca oricand poti sa iti dai seama ca esti capabil de mai multe, pentru ca oricand poti sa iti dai seama ca esti capabil si de acele rautati pe care spuneai ca nu o sa le faci nici odata, pentru ca exista magie si aceea este in inima ta.
Am murit si am inviat de multe ori pana acuma. Pierdut intr-un vis ca si cum tot ar fi fost adevarat, salvat de unele melodii si de o insiruire de intamplari care au dus la o rautate iesita din mine cum nu am mai simtit de mult timp. O liniste pe care o caut de atata timp si acuma imi dau seama care este cu adevarat, o insiruire de metafore pe care puteti sa le intelegeti doar daca stati cu mine si invatati sa cititi ce spun ochii mei, nu ce spune gura mea pentru ca ea nu spune tot, se cenzureaza, se opreste. In schimb, da, ochii nu pot minti, e adevarat, una este sa zambesti si alta e sa zambesti si cu ochii. Sunt 2 lucruri diferite si acuma pot spune ca zambesc si cu ochii si sunt in sfarsit linistit iar si pregatit de tot ce urmeaza, adica ceva frumos cu siguranta pentru ca urat nu are de ce sa fie, doar daca nu cumva il voi face eu urat, cu toate ca asta nu va fi posibil pentru ca nu am de ce sa fac asta. O insiruire de metafore, comparatii fara termen de legatura si cuvinte catalogate drept aiureli: un Adi cifrat si o alta identitate, this is my diary entry for today. E posibil ca totul sa fie si mai posibil!
Melodiile Post-ului:
Am intrebat aseara un grup de liceeni care se chinuie sa faca si ei teatru intr-o tara care te limiteaza uneori daca le place Ploaia. Raspunsul a venit sub diferite forme, in functie de fiecare, insa per total toti au zis ca le place ploaia, intr-un fel sau altul. Unii o apreciaza doar daca sunt in casa si se uita la ea din spatele ferestrii, altii vor doar sa o auda, altii o apreciaza doar vara, altii doar toamna. Eu personal o apreciez tot timpul! Ploaia este ceva superb, nu port umbrela si nu cred ca o sa port vreodata umbrela. Imi place sa fac orice in ploaie, absolut orice mi-ar placea e ceea ce ma face fericit intr-un setting halucinant si un zgomot care te poate face sa te gandesti la diferite lucruri. Si daca tot e sa vorbim despre ploaie, nu doar cea a naturii este frumoasa si necesara, ci si ploaia care ne loveste tot timpul, adica greutatile care vin si dispar. Daca nu ar ploua si in acest fel, nu am mai stii ce este durerea si ce valoroasa este de fapt fericirea.
A fost amuzant oricum deoarece melodia este foarte reusita (zic eu) si a fost distractiv chiar daca nu mai am voce sa mai cant cum o faceam candva (tigarile astea - da-le dreaku). Am cantat cu un prieten, in timp ce altii se uitau la mine si nu prea ma bagau in seama. Si microfonul era surprinzator de incetu dat si din cand in cand ma mai auzeam eu mai mult. Oricum, ce a fost interesant e ca stiam cam toate versurile la acel cantec (te duce cu gandul la ce am spus la inceput nu?) Karaoke is fun, e chiar foarte fun si nu conteaza daca ai sau nu voce, important e sa go with the flow, sa alegi o melodie care iti place si poti cat de cat sa o canti si apoi sa scream your lungs out avand grija sa nu falsezi prea tare.
Traim intr-o tara care ne omoara incetul cu incetul prin diferiti factori externi de la aerul pe care il respiram la mancarea pe care o consideram sanatoasa. Suntem inconjurati de E-uri in produse, de poluare in aer, de tigari, de alcool, tot nociv pentru sanatatea noastra. Am mers de cateva ori si la mine la tara, un loc practic uitat de lume. E interesant sa vezi atata populatie peste 85 de ani si ajungi sa te intrebi cum de ei rezista asa si noi deja incepem sa ne plangem de diferite dureri incepand de la varste fragede. Raspunsul e atat de simplu! Incetul cu Incetul suntem omorati de lumea in care traim. Suntem din ce in ce mai nervosi, din ce in ce mai agresivi, avem din ce in ce mai multe probleme cu bani, mancam din ce in ce mai mult de la fast food-uri, cola e bautura comuna a tineretului, nu ne uitam daca nu cumva acel borcan de sos pe care il cumparam este plin de substante nocive, practic nu facem nimic. Secretul de a trai mai mult este atat de simplu si nimeni nu il intelege. Tot ce trebuie sa facem este sa avem grija de noi si sa fim atenti. Abuzurile facute din momentul in care suntem constienti ca le putem face sunt iarasi comune. O marijuana la petreceri de obicei apare, o betie buna, de aia dupa care nu mai tii minte nimic a doua zi e o metoda de distractie a tineretului. M-am uitat la mare la un moment dat si am realizat ca tineretul din ziua de azi (si eu sunt tanar, nu ma intelegeti gresit, doar ca nu ma regasesc in majoritatea tineretului din jur) vrea doar alcool si asta e notiunea de distractie: sa beau pana cad. Interesant concept! A doua zi ti-e rau si incetu cu incetu te distrugi singur doar pentru ca ai o scuza sa te dai la o fata sau sa faci cine stie ce prostii ca doar deh…”eram beat”.
Ora 2 noaptea, o iesire la o bere in Bacau. Nimic deschis, bineinteles, doar cluburi gen West End in care nu ai ce cauta practic in putini oameni, nu te poti distra asa de bine. Petrom-ul insa este vesnic deschis. Mai mult decat atat, era full cand am ajuns pe acolo erau doar 2 mese libere. Cred si eu, bere ieftina, non stop, terasa cu priveliste la pombe de benzina. Cum ne era foame ce am zis. Hai sa luam niste cancer de mancare de la McDonald’s, mancam, venim si avem chef de bere. Tot perfect!
Cum am ajuns la McDonald’s ne-am asezat la coada. Cum se putea sa fie gol cand merg sa imi cumpar ceva de acolo? Doar cand nu am nimic de luat si doar imi indrept privirea spre McDrive, doar atunci nu e nimeni la coada vreodata. Bineinteles, trebuia sa fie ceva comic aici. Ne-am asezat la coada dar ce coada haioasa: o coada formata din 2 Logan-uri si un Opel nespalat de mult timp. Si uite asa stam noi, 2 tampiti la o coada de masini la Drive In fumand o tigara, bagand in viteza ca sa ne mai deplasam inca vreo 3 metrii. Intre timp coada s-a marit, in spatele nostru mai erau 2 taxi-uri si un BMW argintiu cu o domnisoara pe care scria “Am bronz de solar si sunt fitoasa” pe ea in dreapta, suparata, probabil pentru ca burta soferului tindea sa devina mai mare cu Meniul Big Tasty-ul XL pe care tocmai il comandase. Am ras mult, statul la coada a fost foarte hilar. Bineinteles ca dupa ce am mancat si vorbit s-a facut 3 si un sfert si cum tre sa ma trezesc dimineata pe la 7 ne-am intors acasa. O seara haioasa care nu anunta nimic!
August va avea loc o noua editie a festivalului de teatru in limba engleza DOT. E un festival mai mult de improvizatie in care partea frumoasa este ca nu vii cu o piesa pregatita de acasa. In 3 zile lucrezi (cam de iti sar capacele) si apoi in a patra zi ai la dispozitie vreo 30 de minute sa arati juriului, celorlalti participanti si cui o mai vrea sa mai joace ce piesa de teatru ai reusit sa faci in 3 zile de la 0. Ei, bine, nu se incepe chiar de la zer, avem un punct de start, o poza sau un filmulet dat de catre organizatori. Oricum, ideea e ca o sa Rupem Baraka, asta pentru ca vom munci mult, vom bea mult (sper), vom face tot felul de prostii de care om putea si vom ajunge distrusi acasa!