Cand iti Visezi Viata

Este foarte interesant cand ti se intampla lucruri ciudate in sensul bun (Si uneori rau) si sunt legate de vise si de viata ta. Acu vreo luna-doua mi-am visat toata viata sub forma unui film si vreau sa spun ca mi-a placut dar au fost si atatea elemente neprevazute care per total m-au facut sa ma simt ciudat. Am visat o poveste intreaga in care eu eram actorul principal si au aparut diferite persoane care au insemnat multe in viata mea prin ea. Si pentru ca totul sa fie complet, persoana care insemna cel mai mult pentru mine in acel moment era actrita principala. Pot spune ca am avut o coloana sonora deosebita la film, scene de sex (la care nu m-am trezit deci nu erau vise umede), urmariri cu masina, batai si crima. Spun crima pentru ca sfarsitul a fost simplu: am fost impuscat dupa ce am trecut prin toate problemele care au aparut. Melodia care va fi la sfarsitul postului este cea pe care eu muream. Acuma e interesant si a fost productiv pentru ca pe aceeasi melodie am facut curtain call-ul la ultima noastra piesa de teatru in Nobody’s Group dar ce este cu adevarat interesant este cum lucreaza subconstientul uman. Mi-a transformat tot intr-un vis si mi-a oferit concluziile pe care le-am inteles abia mai tarziu si totul printr-o serie de evenimente frumoase, efecte speciale si final neasteptat: moartea mea. Bine, acuma am renascut si presupun ca tre sa urmeze continuarea, ceva de genul ca nu am murit si doar am fost ranit si totul a inceput de la capat 🙂

Melodia post-ului, Poets of the Fall – Late Goodbye:

Anunțuri

Cum e Posibil ca Tot Sa Fie Mai Posibil?

„Eu care te pierd – tu care ma regasesti aici – recompun cristalele sufletului – nebun de bucurie iti dau in cadou cuvinte” -> Cuvintele nu sunt ale mele, bineinteles, o mica melodie de la Piero Pelu pe nume Dea Musica, o piesa care imi aduca aminte de cineva, recunosc, de fiecare data cand imi intra in playlist si culmea, incepe sa intre din ce in ce mai des. Is this a sign? Who knows! Nobody but me of course! „Pierdut in ochii tai ca intr-un mister – pierdut intr-un vis ca si cum ar fi tot adevarat” – some more lyris, incep sa aberez dar nah, la urma urmei despre asta este vorba in acest blog nu? E ciudat cum facand un slalom printre trupe ca Ensiferum, Eluveitie, Turisas, Manegarm, Korpiklaani, Metallica si altele sa apara o balada de dragoste a lui Piero Pelu. Oare e adevarat ca uneori muzica de pe shuffle iti spune cam ce ar trebui sa faci mai departe? Bineinteles ca nu dar iti place sa crezi asta in momentul in care vine melodia potrivita, cum ar fi un Motorhead – The Game pentru mine atunci cand sunt suparat sau nehotarat. HMMMM, the game, this beautiful game called life. Conteaza sa il joci, cu orice s-ar intampla pe parcurs, sa ii accepti uratele si sa fii recunoscator pentru frumoase. E totul mult mai simplu decat tinzi sa crezi dar asta iti dai seama numai dupa ce exagerezi prea mult.

Cum spun Korpiklaani, sa continuam la galop pe acest cal negru care merge singur si ne duce acolo unde trebuie sa ajungem nu unde vrem noi neaparat. In acorduri medievale si irlandeze combinate cu un power chord putin distorsionat incepand sa dau din cap si sa inchid ochii, sa simt cum sangele din venele mele vrea din nou sa curga, apoi sa apara si tobele care vor sa creasca in ritm, si inca un instrument, sa imi imaginez cum o iau iarasi de la capat si voi gusta iar din viata, din muzica rock, din condusul unei carute (prietenii stiu de ce), de ascultat niste versuri pe care nu le intelegi pentru ca le rage ineva, de dat si mai tare din cap cand simti ca incepi sa te simti bine si ca totul este posibil si ca doar tu ti-ai pus acest perete in fata ta care te face sa fii linistit si sa te cenzurezi de la tot ce inseamna cu adevarat viata ta. Da, vreau sa beau chiar daca nu ar trebui, vreau sa fumez chiar daca ma va omori, vreau sa sarut si sa fac dragoste chiar daca e pacat in religie, vreau sa sfidez regulile, vreau sa fac lucruri noi, vreau sa imi cumpar masina, vreau sa fiu muscat, vreau sa musc, vreau sa slabesc, vreau sa fiu mai rapid, vreau sa fiu mai rau, vreau sa fiu mai bun, totul e compact si totul trebuie sa se intample pentru ca orice ar fi, vreau din nou sa traiesc. Cum este posibil ca tot sa fie mai posibil atunci cand iti dai seama ca dulceata nu vine din tine ci din jurul tau? Ei bine este foarte posibil, unii o numesc prostie, altii aiureala, altii nebunie. Well, nebun de bucurie eu fac cadou cuvinte, privire, imbratisari, sarutari, muscaturi, ajutor, rautate, bunatate, uitare, amintire, directe, crosee, injuraturi, o parte din mine, tot ce conteaza si tot ce nu conteaza. E o prostie sa spui ca stii cine esti pentru ca nu stii, pentru ca oricand poti sa iti dai seama ca esti capabil de mai multe, pentru ca oricand poti sa iti dai seama ca esti capabil si de acele rautati pe care spuneai ca nu o sa le faci nici odata, pentru ca exista magie si aceea este in inima ta.

Am murit si am inviat de multe ori pana acuma. Pierdut intr-un vis ca si cum tot ar fi fost adevarat, salvat de unele melodii si de o insiruire de intamplari care au dus la o rautate iesita din mine cum nu am mai simtit de mult timp. O liniste pe care o caut de atata timp si acuma imi dau seama care este cu adevarat, o insiruire de metafore pe care puteti sa le intelegeti doar daca stati cu mine si invatati sa cititi ce spun ochii mei, nu ce spune gura mea pentru ca ea nu spune tot, se cenzureaza, se opreste. In schimb, da, ochii nu pot minti, e adevarat, una este sa zambesti si alta e sa zambesti si cu ochii. Sunt 2 lucruri diferite si acuma pot spune ca zambesc si cu ochii si sunt in sfarsit linistit iar si pregatit de tot ce urmeaza, adica ceva frumos cu siguranta pentru ca urat nu are de ce sa fie, doar daca nu cumva il voi face eu urat, cu toate ca asta nu va fi posibil pentru ca nu am de ce sa fac asta. O insiruire de metafore, comparatii fara termen de legatura si cuvinte catalogate drept aiureli: un Adi cifrat si o alta identitate, this is my diary entry for today. E posibil ca totul sa fie si mai posibil!

Melodiile Post-ului:

Piero Pelu – Dea Musica

Korpiklaani – Tuli Kokko

Publicat în Personal. 1 Comment »

Fara Ploaie ar fi Trist

PloaieAm intrebat aseara un grup de liceeni care se chinuie sa faca si ei teatru intr-o tara care te limiteaza uneori daca le place Ploaia. Raspunsul a venit sub diferite forme, in functie de fiecare, insa per total toti au zis ca le place ploaia, intr-un fel sau altul. Unii o apreciaza doar daca sunt in casa si se uita la ea din spatele ferestrii, altii vor doar sa o auda, altii o apreciaza doar vara, altii doar toamna. Eu personal o apreciez tot timpul! Ploaia este ceva superb, nu port umbrela si nu cred ca o sa port vreodata umbrela. Imi place sa fac orice in ploaie, absolut orice mi-ar placea e ceea ce ma face fericit intr-un setting halucinant si un zgomot care te poate face sa te gandesti la diferite lucruri. Si daca tot e sa vorbim despre ploaie, nu doar cea a naturii este frumoasa si necesara, ci si ploaia care ne loveste tot timpul, adica greutatile care vin si dispar. Daca nu ar ploua si in acest fel, nu am mai stii ce este durerea si ce valoroasa este de fapt fericirea.

Nu pot sa zic ca sunt fericit tot timpul, uneori sunt, alteori nu. Toata lumea e asa dar eu as putea sa zic ca mie imi place si cand ploua cu greutati! Este o cale sa devii mai puternic, sa iti aranjezi putin viata, sa astepti sa treaca ploaia si sa te usuci, sa iti schimbi hainele si sa pleci la plimbare prin soare, stiind ca pana la urma se va intoarce ploaia. Cand ploua stim ca va veni si soarele si astfel totul este doar un cerc vicios. Astazi poate fac dragoste undeva romantic, maine poate tanjesc dupa un sarut pe care il voi obtine cine stie cand. E doar o ploaie care trece si prefer sa ma indrept spre soare ca e mai interesant cand e soare si nu cand ploua nu? Cu timpul inveti ca putine persoane tin cu adevarat la tine si iti dai seama ca poate cei care tineau cu adevarat la tine au fost loviti de ploaia ta, pe care ai dus-o spre ei in loc sa o tii pe tine dintr-o frica, o frica ce iti spune ca soarele poate nu mai vine si deasupra ta. Ei bine, greseala e facuta si nu mai poti intoarce timpul inapoi asa ca trebuie sa astepti soarele din nou si sa speri ca acea ploaie pe care ai trimis-o nu va fi eterna in relatie si ca totul va fi bine uneori. Suntem animale sociale, oameni, visatori, chestii, lucruri, nimicuri, tot in functie de circumstanta. Nu iti pierde speranta ca va veni soarele pentru ca va aparea cu siguranta si fii sigur ca dupa o perioada de soare iar va fi ploaie si tot asa, pentru ca acest animal social, omul, sa poata sa traiasca cu adevarat. Daca ar fi doar soare, ar fi trist!

Melodia postului:  Nana – Let it Rain

Publicat în Personal, Teatru. Etichete: , , . Leave a Comment »

Alcool si mancare

Incetu cu incetu si din ce in ce mai sus. O sticla de vin combinata cu o portie de spaghete pregatite bine. O dimineata cand ma trezesc si mi se pare ca arat bine. Un mp3 player. O masina noua. O vacanta prelungita. Cam asta mi-ar placea mie acum. OK, sticla de vin si spaghetele se rezolva pana la urma. Mai e putin si o sa mi se para si mie ca arat bine dimineata. Un mp3 player in maxim doua luni. O masina noua in maxim un an. O vacanta prelungita in maxim 2-3 luni. HMMMM, nu suna asa de rau. Uneori trebuie rabdare ca sa poti realiza ceva si rabdarea este de aur daca o ai. Oh da, am rabdare destula dar si nerabdare. De abia astept sa treaca timpul mai repede si totul sa se aseze si sa creasca, sa creasca ca cozonacul dintr-o anumita reclama tampita la faina de la TV. O masina nu e neaparat necesara, vacanta oricat ar fi e buna. MP3 player iar nu este necesar ca pot si eu sa cant chiar daca nu o sa placa la lume cand cant. Deja ma uit in oglinda si imi place cum arat, asta dupa 3-4 ore de cand m-am trezit deci e destul de bun. O sticla de vin si o portie de spaghete mai raman. HMMM, sa inteleg ca la mine tot se rezuma la alcool si mancare. Hai sa ma iau de mana pe mine si sa merg mai departe spre aceasta elementara nevoie de a bea si a manca pe care o am. Sa bagam o viteza in plus la motorul meu de Trabant si sa ma vand ca sa ma transform in masina de curse. Cu cat mai repede cu atat mai bine. De abia astept, spaghete si vin bun, here I come.

Melodia post-ului: Hans Zimmer – Drink up me Hearties

Peste 8 Ani

Peste 8 ani voi fi casatorit, hai maxim 9 ani. Asta e absolut clar si 100% sigur. Va fi frumos si voi visa la tot ce a fost frumos si la tot ce va fi frumos. Nu voi face dragoste cu un gin tonic ci voi dormi noapte de noapte langa cineva care imi va spune un Noapte Buna si un Te Iubesc si azi si ieri si maine in fiecare seara. Va fi o transpunere a „Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt” si un „pentru toata viata” care va fi de fapt un „pentru totdeauna”. Mi se va aduce micul dejun la pat din cand in cand si il voi duce si eu la randul meu din cand in cand. Ma voi uita in urma si voi zice „ce viata frumoasa am avut” exclamand dupa aceea ca „de abia a inceput”. Peste 8 ani marea va fi a mea si singura sirena care ma intereseaza va fi in bratele mele. Se va opri orice urma de durere si va ramane doar nectar de fericire. Mai am doar 8 ani de asteptat pana cand totul va fi perfect. O casa cu un semineu frumos si romantic, un bar plin de bauturi fine si bune, in special un vin negru demisec, poate o piscina, poate un jacuzzi, poate niste asternuturi din satin negru si poate o sala plina de jocuri tampite gen flipper si video poker. Multe de „poate” aici dar cu siguranta este un „te iubesc” zilnic. Presupun ca doar atata si vreau, cu toate ca si alte mici bucurii ar fi total binevenite. Peste 8 ani, atat, doar 8 ani!
Melodia Post-ului: Billy Joel – Piano Man

Publicat în Personal. 1 Comment »

Bow Down to The King

The King of Kings, interesanta combinatie. Adevarul e ca sunt vreo 2-3 domenii in care pot sa zic, lasand modestia la o parte, ca sunt foarte bun si totusi nu m-am implicat in trecut. Nu stiu nici acuma de ce am facut asta. Am lasat pe altii sa primeasca laurii pentru unele dintre ideile mele si astfel nimeni nu stie de ce sunt in stare cu adevarat si cand sunt pus in comparatie cu respectivii, tot ei sunt considerati mai buni. Cred ca a venit momentul sa nu mai fie asa, nu? Ar trebui sa ies si eu in fata si asa si voi face! Voi fi eu cel care va primi laurii de acuma chiar daca nu imi pasa deloc de ei. E cel mai bine asa pentru atitudinea generala din jurul meu. Hai sa vedem cine e „the king of kings” in acest cerc si in aceste domenii!

 Melodia postului: Motorhead – King of Kings

I Will Survive

HE HE HE, am patit-o si eu odata. La mare anul asta a trebuit sa cant la Karaoke si ghiciti ce am cantat. Eternul imn, cel pe care orice homosexual il apreciaza si ii stie fiecare vers. Sa nu ma intelegeti gresit, eu iubesc femeia nu barbatul! 🙂 A fost amuzant oricum deoarece melodia este foarte reusita (zic eu) si a fost distractiv chiar daca nu mai am voce sa mai cant cum o faceam candva (tigarile astea – da-le dreaku). Am cantat cu un prieten, in timp ce altii se uitau la mine si nu prea ma bagau in seama. Si microfonul era surprinzator de incetu dat si din cand in cand ma mai auzeam eu mai mult. Oricum, ce a fost interesant e ca stiam cam toate versurile la acel cantec (te duce cu gandul la ce am spus la inceput nu?) Karaoke is fun, e chiar foarte fun si nu conteaza daca ai sau nu voce, important e sa go with the flow, sa alegi o melodie care iti place si poti cat de cat sa o canti si apoi sa scream your lungs out avand grija sa nu falsezi prea tare.

Melodia Post-ului:  Gloria Gaynor – I Will Survive – Ascult-o AICI