Cand iti Visezi Viata

Este foarte interesant cand ti se intampla lucruri ciudate in sensul bun (Si uneori rau) si sunt legate de vise si de viata ta. Acu vreo luna-doua mi-am visat toata viata sub forma unui film si vreau sa spun ca mi-a placut dar au fost si atatea elemente neprevazute care per total m-au facut sa ma simt ciudat. Am visat o poveste intreaga in care eu eram actorul principal si au aparut diferite persoane care au insemnat multe in viata mea prin ea. Si pentru ca totul sa fie complet, persoana care insemna cel mai mult pentru mine in acel moment era actrita principala. Pot spune ca am avut o coloana sonora deosebita la film, scene de sex (la care nu m-am trezit deci nu erau vise umede), urmariri cu masina, batai si crima. Spun crima pentru ca sfarsitul a fost simplu: am fost impuscat dupa ce am trecut prin toate problemele care au aparut. Melodia care va fi la sfarsitul postului este cea pe care eu muream. Acuma e interesant si a fost productiv pentru ca pe aceeasi melodie am facut curtain call-ul la ultima noastra piesa de teatru in Nobody’s Group dar ce este cu adevarat interesant este cum lucreaza subconstientul uman. Mi-a transformat tot intr-un vis si mi-a oferit concluziile pe care le-am inteles abia mai tarziu si totul printr-o serie de evenimente frumoase, efecte speciale si final neasteptat: moartea mea. Bine, acuma am renascut si presupun ca tre sa urmeze continuarea, ceva de genul ca nu am murit si doar am fost ranit si totul a inceput de la capat 🙂

Melodia post-ului, Poets of the Fall – Late Goodbye:

Anunțuri

Cum e Posibil ca Tot Sa Fie Mai Posibil?

„Eu care te pierd – tu care ma regasesti aici – recompun cristalele sufletului – nebun de bucurie iti dau in cadou cuvinte” -> Cuvintele nu sunt ale mele, bineinteles, o mica melodie de la Piero Pelu pe nume Dea Musica, o piesa care imi aduca aminte de cineva, recunosc, de fiecare data cand imi intra in playlist si culmea, incepe sa intre din ce in ce mai des. Is this a sign? Who knows! Nobody but me of course! „Pierdut in ochii tai ca intr-un mister – pierdut intr-un vis ca si cum ar fi tot adevarat” – some more lyris, incep sa aberez dar nah, la urma urmei despre asta este vorba in acest blog nu? E ciudat cum facand un slalom printre trupe ca Ensiferum, Eluveitie, Turisas, Manegarm, Korpiklaani, Metallica si altele sa apara o balada de dragoste a lui Piero Pelu. Oare e adevarat ca uneori muzica de pe shuffle iti spune cam ce ar trebui sa faci mai departe? Bineinteles ca nu dar iti place sa crezi asta in momentul in care vine melodia potrivita, cum ar fi un Motorhead – The Game pentru mine atunci cand sunt suparat sau nehotarat. HMMMM, the game, this beautiful game called life. Conteaza sa il joci, cu orice s-ar intampla pe parcurs, sa ii accepti uratele si sa fii recunoscator pentru frumoase. E totul mult mai simplu decat tinzi sa crezi dar asta iti dai seama numai dupa ce exagerezi prea mult.

Cum spun Korpiklaani, sa continuam la galop pe acest cal negru care merge singur si ne duce acolo unde trebuie sa ajungem nu unde vrem noi neaparat. In acorduri medievale si irlandeze combinate cu un power chord putin distorsionat incepand sa dau din cap si sa inchid ochii, sa simt cum sangele din venele mele vrea din nou sa curga, apoi sa apara si tobele care vor sa creasca in ritm, si inca un instrument, sa imi imaginez cum o iau iarasi de la capat si voi gusta iar din viata, din muzica rock, din condusul unei carute (prietenii stiu de ce), de ascultat niste versuri pe care nu le intelegi pentru ca le rage ineva, de dat si mai tare din cap cand simti ca incepi sa te simti bine si ca totul este posibil si ca doar tu ti-ai pus acest perete in fata ta care te face sa fii linistit si sa te cenzurezi de la tot ce inseamna cu adevarat viata ta. Da, vreau sa beau chiar daca nu ar trebui, vreau sa fumez chiar daca ma va omori, vreau sa sarut si sa fac dragoste chiar daca e pacat in religie, vreau sa sfidez regulile, vreau sa fac lucruri noi, vreau sa imi cumpar masina, vreau sa fiu muscat, vreau sa musc, vreau sa slabesc, vreau sa fiu mai rapid, vreau sa fiu mai rau, vreau sa fiu mai bun, totul e compact si totul trebuie sa se intample pentru ca orice ar fi, vreau din nou sa traiesc. Cum este posibil ca tot sa fie mai posibil atunci cand iti dai seama ca dulceata nu vine din tine ci din jurul tau? Ei bine este foarte posibil, unii o numesc prostie, altii aiureala, altii nebunie. Well, nebun de bucurie eu fac cadou cuvinte, privire, imbratisari, sarutari, muscaturi, ajutor, rautate, bunatate, uitare, amintire, directe, crosee, injuraturi, o parte din mine, tot ce conteaza si tot ce nu conteaza. E o prostie sa spui ca stii cine esti pentru ca nu stii, pentru ca oricand poti sa iti dai seama ca esti capabil de mai multe, pentru ca oricand poti sa iti dai seama ca esti capabil si de acele rautati pe care spuneai ca nu o sa le faci nici odata, pentru ca exista magie si aceea este in inima ta.

Am murit si am inviat de multe ori pana acuma. Pierdut intr-un vis ca si cum tot ar fi fost adevarat, salvat de unele melodii si de o insiruire de intamplari care au dus la o rautate iesita din mine cum nu am mai simtit de mult timp. O liniste pe care o caut de atata timp si acuma imi dau seama care este cu adevarat, o insiruire de metafore pe care puteti sa le intelegeti doar daca stati cu mine si invatati sa cititi ce spun ochii mei, nu ce spune gura mea pentru ca ea nu spune tot, se cenzureaza, se opreste. In schimb, da, ochii nu pot minti, e adevarat, una este sa zambesti si alta e sa zambesti si cu ochii. Sunt 2 lucruri diferite si acuma pot spune ca zambesc si cu ochii si sunt in sfarsit linistit iar si pregatit de tot ce urmeaza, adica ceva frumos cu siguranta pentru ca urat nu are de ce sa fie, doar daca nu cumva il voi face eu urat, cu toate ca asta nu va fi posibil pentru ca nu am de ce sa fac asta. O insiruire de metafore, comparatii fara termen de legatura si cuvinte catalogate drept aiureli: un Adi cifrat si o alta identitate, this is my diary entry for today. E posibil ca totul sa fie si mai posibil!

Melodiile Post-ului:

Piero Pelu – Dea Musica

Korpiklaani – Tuli Kokko

Publicat în Personal. 1 Comment »