Cand iti Visezi Viata

Este foarte interesant cand ti se intampla lucruri ciudate in sensul bun (Si uneori rau) si sunt legate de vise si de viata ta. Acu vreo luna-doua mi-am visat toata viata sub forma unui film si vreau sa spun ca mi-a placut dar au fost si atatea elemente neprevazute care per total m-au facut sa ma simt ciudat. Am visat o poveste intreaga in care eu eram actorul principal si au aparut diferite persoane care au insemnat multe in viata mea prin ea. Si pentru ca totul sa fie complet, persoana care insemna cel mai mult pentru mine in acel moment era actrita principala. Pot spune ca am avut o coloana sonora deosebita la film, scene de sex (la care nu m-am trezit deci nu erau vise umede), urmariri cu masina, batai si crima. Spun crima pentru ca sfarsitul a fost simplu: am fost impuscat dupa ce am trecut prin toate problemele care au aparut. Melodia care va fi la sfarsitul postului este cea pe care eu muream. Acuma e interesant si a fost productiv pentru ca pe aceeasi melodie am facut curtain call-ul la ultima noastra piesa de teatru in Nobody’s Group dar ce este cu adevarat interesant este cum lucreaza subconstientul uman. Mi-a transformat tot intr-un vis si mi-a oferit concluziile pe care le-am inteles abia mai tarziu si totul printr-o serie de evenimente frumoase, efecte speciale si final neasteptat: moartea mea. Bine, acuma am renascut si presupun ca tre sa urmeze continuarea, ceva de genul ca nu am murit si doar am fost ranit si totul a inceput de la capat 🙂

Melodia post-ului, Poets of the Fall – Late Goodbye:

Fara Ploaie ar fi Trist

PloaieAm intrebat aseara un grup de liceeni care se chinuie sa faca si ei teatru intr-o tara care te limiteaza uneori daca le place Ploaia. Raspunsul a venit sub diferite forme, in functie de fiecare, insa per total toti au zis ca le place ploaia, intr-un fel sau altul. Unii o apreciaza doar daca sunt in casa si se uita la ea din spatele ferestrii, altii vor doar sa o auda, altii o apreciaza doar vara, altii doar toamna. Eu personal o apreciez tot timpul! Ploaia este ceva superb, nu port umbrela si nu cred ca o sa port vreodata umbrela. Imi place sa fac orice in ploaie, absolut orice mi-ar placea e ceea ce ma face fericit intr-un setting halucinant si un zgomot care te poate face sa te gandesti la diferite lucruri. Si daca tot e sa vorbim despre ploaie, nu doar cea a naturii este frumoasa si necesara, ci si ploaia care ne loveste tot timpul, adica greutatile care vin si dispar. Daca nu ar ploua si in acest fel, nu am mai stii ce este durerea si ce valoroasa este de fapt fericirea.

Nu pot sa zic ca sunt fericit tot timpul, uneori sunt, alteori nu. Toata lumea e asa dar eu as putea sa zic ca mie imi place si cand ploua cu greutati! Este o cale sa devii mai puternic, sa iti aranjezi putin viata, sa astepti sa treaca ploaia si sa te usuci, sa iti schimbi hainele si sa pleci la plimbare prin soare, stiind ca pana la urma se va intoarce ploaia. Cand ploua stim ca va veni si soarele si astfel totul este doar un cerc vicios. Astazi poate fac dragoste undeva romantic, maine poate tanjesc dupa un sarut pe care il voi obtine cine stie cand. E doar o ploaie care trece si prefer sa ma indrept spre soare ca e mai interesant cand e soare si nu cand ploua nu? Cu timpul inveti ca putine persoane tin cu adevarat la tine si iti dai seama ca poate cei care tineau cu adevarat la tine au fost loviti de ploaia ta, pe care ai dus-o spre ei in loc sa o tii pe tine dintr-o frica, o frica ce iti spune ca soarele poate nu mai vine si deasupra ta. Ei bine, greseala e facuta si nu mai poti intoarce timpul inapoi asa ca trebuie sa astepti soarele din nou si sa speri ca acea ploaie pe care ai trimis-o nu va fi eterna in relatie si ca totul va fi bine uneori. Suntem animale sociale, oameni, visatori, chestii, lucruri, nimicuri, tot in functie de circumstanta. Nu iti pierde speranta ca va veni soarele pentru ca va aparea cu siguranta si fii sigur ca dupa o perioada de soare iar va fi ploaie si tot asa, pentru ca acest animal social, omul, sa poata sa traiasca cu adevarat. Daca ar fi doar soare, ar fi trist!

Melodia postului:  Nana – Let it Rain

Publicat în Personal, Teatru. Etichete: , , . Leave a Comment »

Rupem Baraka

Acusi plec o saptamana la Brasov, in curand, mai e putin. Tre sa spun ca ultima data cand am fost acolo, acu vreo 2-3 saptamani, am ramas literalmente tampit de cat de frumos putea sa fie centrul orasului. Trebuie mentionat ca nu mai fusesem acolo de cam 13-15 ani, nici eu nu mai stiu. Va imaginati ca am ramas cu gura cascata. Centrul ala e perfect noaptea pentru mine, linistit, terasa langa terasa, priveliste frumoasa peste tot, arhitectura placuta, cafea buna si bere ieftina (nah si de aia rara si scumpa). Imi pare rau ca nu am poze de atunci dar acuma sper sa pot face cateva poze. E un oras superb si motivul pentru care merg acuma este iar interesant.

In perioada 21-27 (sau 28) August va avea loc o noua editie a festivalului de teatru in limba engleza DOT. E un festival mai mult de improvizatie in care partea frumoasa este ca nu vii cu o piesa pregatita de acasa. In 3 zile lucrezi (cam de iti sar capacele) si apoi in a patra zi ai la dispozitie vreo 30 de minute sa arati juriului, celorlalti participanti si cui o mai vrea sa mai joace ce piesa de teatru ai reusit sa faci in 3 zile de la 0. Ei, bine, nu se incepe chiar de la zer, avem un punct de start, o poza sau un filmulet dat de catre organizatori. Oricum, ideea e ca o sa Rupem Baraka, asta pentru ca vom munci mult, vom bea mult (sper), vom face tot felul de prostii de care om putea si vom ajunge distrusi acasa!

It’s Good to be Back on the scene, raising the pot, bringing back in me the rhythm of the art! Oi fi eu ruginit de atata timp dar tot vom Rupe Baraka :P, sper!

Publicat în Personal, Teatru. 2 Comments »