Cand iti Visezi Viata

Este foarte interesant cand ti se intampla lucruri ciudate in sensul bun (Si uneori rau) si sunt legate de vise si de viata ta. Acu vreo luna-doua mi-am visat toata viata sub forma unui film si vreau sa spun ca mi-a placut dar au fost si atatea elemente neprevazute care per total m-au facut sa ma simt ciudat. Am visat o poveste intreaga in care eu eram actorul principal si au aparut diferite persoane care au insemnat multe in viata mea prin ea. Si pentru ca totul sa fie complet, persoana care insemna cel mai mult pentru mine in acel moment era actrita principala. Pot spune ca am avut o coloana sonora deosebita la film, scene de sex (la care nu m-am trezit deci nu erau vise umede), urmariri cu masina, batai si crima. Spun crima pentru ca sfarsitul a fost simplu: am fost impuscat dupa ce am trecut prin toate problemele care au aparut. Melodia care va fi la sfarsitul postului este cea pe care eu muream. Acuma e interesant si a fost productiv pentru ca pe aceeasi melodie am facut curtain call-ul la ultima noastra piesa de teatru in Nobody’s Group dar ce este cu adevarat interesant este cum lucreaza subconstientul uman. Mi-a transformat tot intr-un vis si mi-a oferit concluziile pe care le-am inteles abia mai tarziu si totul printr-o serie de evenimente frumoase, efecte speciale si final neasteptat: moartea mea. Bine, acuma am renascut si presupun ca tre sa urmeze continuarea, ceva de genul ca nu am murit si doar am fost ranit si totul a inceput de la capat 🙂

Melodia post-ului, Poets of the Fall – Late Goodbye:

Cum e Posibil ca Tot Sa Fie Mai Posibil?

„Eu care te pierd – tu care ma regasesti aici – recompun cristalele sufletului – nebun de bucurie iti dau in cadou cuvinte” -> Cuvintele nu sunt ale mele, bineinteles, o mica melodie de la Piero Pelu pe nume Dea Musica, o piesa care imi aduca aminte de cineva, recunosc, de fiecare data cand imi intra in playlist si culmea, incepe sa intre din ce in ce mai des. Is this a sign? Who knows! Nobody but me of course! „Pierdut in ochii tai ca intr-un mister – pierdut intr-un vis ca si cum ar fi tot adevarat” – some more lyris, incep sa aberez dar nah, la urma urmei despre asta este vorba in acest blog nu? E ciudat cum facand un slalom printre trupe ca Ensiferum, Eluveitie, Turisas, Manegarm, Korpiklaani, Metallica si altele sa apara o balada de dragoste a lui Piero Pelu. Oare e adevarat ca uneori muzica de pe shuffle iti spune cam ce ar trebui sa faci mai departe? Bineinteles ca nu dar iti place sa crezi asta in momentul in care vine melodia potrivita, cum ar fi un Motorhead – The Game pentru mine atunci cand sunt suparat sau nehotarat. HMMMM, the game, this beautiful game called life. Conteaza sa il joci, cu orice s-ar intampla pe parcurs, sa ii accepti uratele si sa fii recunoscator pentru frumoase. E totul mult mai simplu decat tinzi sa crezi dar asta iti dai seama numai dupa ce exagerezi prea mult.

Cum spun Korpiklaani, sa continuam la galop pe acest cal negru care merge singur si ne duce acolo unde trebuie sa ajungem nu unde vrem noi neaparat. In acorduri medievale si irlandeze combinate cu un power chord putin distorsionat incepand sa dau din cap si sa inchid ochii, sa simt cum sangele din venele mele vrea din nou sa curga, apoi sa apara si tobele care vor sa creasca in ritm, si inca un instrument, sa imi imaginez cum o iau iarasi de la capat si voi gusta iar din viata, din muzica rock, din condusul unei carute (prietenii stiu de ce), de ascultat niste versuri pe care nu le intelegi pentru ca le rage ineva, de dat si mai tare din cap cand simti ca incepi sa te simti bine si ca totul este posibil si ca doar tu ti-ai pus acest perete in fata ta care te face sa fii linistit si sa te cenzurezi de la tot ce inseamna cu adevarat viata ta. Da, vreau sa beau chiar daca nu ar trebui, vreau sa fumez chiar daca ma va omori, vreau sa sarut si sa fac dragoste chiar daca e pacat in religie, vreau sa sfidez regulile, vreau sa fac lucruri noi, vreau sa imi cumpar masina, vreau sa fiu muscat, vreau sa musc, vreau sa slabesc, vreau sa fiu mai rapid, vreau sa fiu mai rau, vreau sa fiu mai bun, totul e compact si totul trebuie sa se intample pentru ca orice ar fi, vreau din nou sa traiesc. Cum este posibil ca tot sa fie mai posibil atunci cand iti dai seama ca dulceata nu vine din tine ci din jurul tau? Ei bine este foarte posibil, unii o numesc prostie, altii aiureala, altii nebunie. Well, nebun de bucurie eu fac cadou cuvinte, privire, imbratisari, sarutari, muscaturi, ajutor, rautate, bunatate, uitare, amintire, directe, crosee, injuraturi, o parte din mine, tot ce conteaza si tot ce nu conteaza. E o prostie sa spui ca stii cine esti pentru ca nu stii, pentru ca oricand poti sa iti dai seama ca esti capabil de mai multe, pentru ca oricand poti sa iti dai seama ca esti capabil si de acele rautati pe care spuneai ca nu o sa le faci nici odata, pentru ca exista magie si aceea este in inima ta.

Am murit si am inviat de multe ori pana acuma. Pierdut intr-un vis ca si cum tot ar fi fost adevarat, salvat de unele melodii si de o insiruire de intamplari care au dus la o rautate iesita din mine cum nu am mai simtit de mult timp. O liniste pe care o caut de atata timp si acuma imi dau seama care este cu adevarat, o insiruire de metafore pe care puteti sa le intelegeti doar daca stati cu mine si invatati sa cititi ce spun ochii mei, nu ce spune gura mea pentru ca ea nu spune tot, se cenzureaza, se opreste. In schimb, da, ochii nu pot minti, e adevarat, una este sa zambesti si alta e sa zambesti si cu ochii. Sunt 2 lucruri diferite si acuma pot spune ca zambesc si cu ochii si sunt in sfarsit linistit iar si pregatit de tot ce urmeaza, adica ceva frumos cu siguranta pentru ca urat nu are de ce sa fie, doar daca nu cumva il voi face eu urat, cu toate ca asta nu va fi posibil pentru ca nu am de ce sa fac asta. O insiruire de metafore, comparatii fara termen de legatura si cuvinte catalogate drept aiureli: un Adi cifrat si o alta identitate, this is my diary entry for today. E posibil ca totul sa fie si mai posibil!

Melodiile Post-ului:

Piero Pelu – Dea Musica

Korpiklaani – Tuli Kokko

Fara Ploaie ar fi Trist

Am intrebat aseara un grup de liceeni care se chinuie sa faca si ei teatru intr-o tara care te limiteaza uneori daca le place Ploaia. Raspunsul a venit sub diferite forme, in functie de fiecare, insa per total toti au zis ca le place ploaia, intr-un fel sau altul. Unii o apreciaza doar daca sunt in casa si se uita la ea din spatele ferestrii, altii vor doar sa o auda, altii o apreciaza doar vara, altii doar toamna. Eu personal o apreciez tot timpul! Ploaia este ceva superb, nu port umbrela si nu cred ca o sa port vreodata umbrela. Imi place sa fac orice in ploaie, absolut orice mi-ar placea e ceea ce ma face fericit intr-un setting halucinant si un zgomot care te poate face sa te gandesti la diferite lucruri. Si daca tot e sa vorbim despre ploaie, nu doar cea a naturii este frumoasa si necesara, ci si ploaia care ne loveste tot timpul, adica greutatile care vin si dispar. Daca nu ar ploua si in acest fel, nu am mai stii ce este durerea si ce valoroasa este de fapt fericirea.

Nu pot sa zic ca sunt fericit tot timpul, uneori sunt, alteori nu. Toata lumea e asa dar eu as putea sa zic ca mie imi place si cand ploua cu greutati! Este o cale sa devii mai puternic, sa iti aranjezi putin viata, sa astepti sa treaca ploaia si sa te usuci, sa iti schimbi hainele si sa pleci la plimbare prin soare, stiind ca pana la urma se va intoarce ploaia. Cand ploua stim ca va veni si soarele si astfel totul este doar un cerc vicios. Astazi poate fac dragoste undeva romantic, maine poate tanjesc dupa un sarut pe care il voi obtine cine stie cand. E doar o ploaie care trece si prefer sa ma indrept spre soare ca e mai interesant cand e soare si nu cand ploua nu? Cu timpul inveti ca putine persoane tin cu adevarat la tine si iti dai seama ca poate cei care tineau cu adevarat la tine au fost loviti de ploaia ta, pe care ai dus-o spre ei in loc sa o tii pe tine dintr-o frica, o frica ce iti spune ca soarele poate nu mai vine si deasupra ta. Ei bine, greseala e facuta si nu mai poti intoarce timpul inapoi asa ca trebuie sa astepti soarele din nou si sa speri ca acea ploaie pe care ai trimis-o nu va fi eterna in relatie si ca totul va fi bine uneori. Suntem animale sociale, oameni, visatori, chestii, lucruri, nimicuri, tot in functie de circumstanta. Nu iti pierde speranta ca va veni soarele pentru ca va aparea cu siguranta si fii sigur ca dupa o perioada de soare iar va fi ploaie si tot asa, pentru ca acest animal social, omul, sa poata sa traiasca cu adevarat. Daca ar fi doar soare, ar fi trist!

Melodia postului:  Nana – Let it Rain

Alcool si mancare

Incetu cu incetu si din ce in ce mai sus. O sticla de vin combinata cu o portie de spaghete pregatite bine. O dimineata cand ma trezesc si mi se pare ca arat bine. Un mp3 player. O masina noua. O vacanta prelungita. Cam asta mi-ar placea mie acum. OK, sticla de vin si spaghetele se rezolva pana la urma. Mai e putin si o sa mi se para si mie ca arat bine dimineata. Un mp3 player in maxim doua luni. O masina noua in maxim un an. O vacanta prelungita in maxim 2-3 luni. HMMMM, nu suna asa de rau. Uneori trebuie rabdare ca sa poti realiza ceva si rabdarea este de aur daca o ai. Oh da, am rabdare destula dar si nerabdare. De abia astept sa treaca timpul mai repede si totul sa se aseze si sa creasca, sa creasca ca cozonacul dintr-o anumita reclama tampita la faina de la TV. O masina nu e neaparat necesara, vacanta oricat ar fi e buna. MP3 player iar nu este necesar ca pot si eu sa cant chiar daca nu o sa placa la lume cand cant. Deja ma uit in oglinda si imi place cum arat, asta dupa 3-4 ore de cand m-am trezit deci e destul de bun. O sticla de vin si o portie de spaghete mai raman. HMMM, sa inteleg ca la mine tot se rezuma la alcool si mancare. Hai sa ma iau de mana pe mine si sa merg mai departe spre aceasta elementara nevoie de a bea si a manca pe care o am. Sa bagam o viteza in plus la motorul meu de Trabant si sa ma vand ca sa ma transform in masina de curse. Cu cat mai repede cu atat mai bine. De abia astept, spaghete si vin bun, here I come.

Melodia post-ului: Hans Zimmer – Drink up me Hearties

Peste 8 Ani

Peste 8 ani voi fi casatorit, hai maxim 9 ani. Asta e absolut clar si 100% sigur. Va fi frumos si voi visa la tot ce a fost frumos si la tot ce va fi frumos. Nu voi face dragoste cu un gin tonic ci voi dormi noapte de noapte langa cineva care imi va spune un Noapte Buna si un Te Iubesc si azi si ieri si maine in fiecare seara. Va fi o transpunere a „Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt” si un „pentru toata viata” care va fi de fapt un „pentru totdeauna”. Mi se va aduce micul dejun la pat din cand in cand si il voi duce si eu la randul meu din cand in cand. Ma voi uita in urma si voi zice „ce viata frumoasa am avut” exclamand dupa aceea ca „de abia a inceput”. Peste 8 ani marea va fi a mea si singura sirena care ma intereseaza va fi in bratele mele. Se va opri orice urma de durere si va ramane doar nectar de fericire. Mai am doar 8 ani de asteptat pana cand totul va fi perfect. O casa cu un semineu frumos si romantic, un bar plin de bauturi fine si bune, in special un vin negru demisec, poate o piscina, poate un jacuzzi, poate niste asternuturi din satin negru si poate o sala plina de jocuri tampite gen flipper si video poker. Multe de „poate” aici dar cu siguranta este un „te iubesc” zilnic. Presupun ca doar atata si vreau, cu toate ca si alte mici bucurii ar fi total binevenite. Peste 8 ani, atat, doar 8 ani!
Melodia Post-ului: Billy Joel – Piano Man

Bow Down to The King

The King of Kings, interesanta combinatie. Adevarul e ca sunt vreo 2-3 domenii in care pot sa zic, lasand modestia la o parte, ca sunt foarte bun si totusi nu m-am implicat in trecut. Nu stiu nici acuma de ce am facut asta. Am lasat pe altii sa primeasca laurii pentru unele dintre ideile mele si astfel nimeni nu stie de ce sunt in stare cu adevarat si cand sunt pus in comparatie cu respectivii, tot ei sunt considerati mai buni. Cred ca a venit momentul sa nu mai fie asa, nu? Ar trebui sa ies si eu in fata si asa si voi face! Voi fi eu cel care va primi laurii de acuma chiar daca nu imi pasa deloc de ei. E cel mai bine asa pentru atitudinea generala din jurul meu. Hai sa vedem cine e „the king of kings” in acest cerc si in aceste domenii!

 Melodia postului: Motorhead – King of Kings

I Will Survive

HE HE HE, am patit-o si eu odata. La mare anul asta a trebuit sa cant la Karaoke si ghiciti ce am cantat. Eternul imn, cel pe care orice homosexual il apreciaza si ii stie fiecare vers. Sa nu ma intelegeti gresit, eu iubesc femeia nu barbatul! 🙂 A fost amuzant oricum deoarece melodia este foarte reusita (zic eu) si a fost distractiv chiar daca nu mai am voce sa mai cant cum o faceam candva (tigarile astea – da-le dreaku). Am cantat cu un prieten, in timp ce altii se uitau la mine si nu prea ma bagau in seama. Si microfonul era surprinzator de incetu dat si din cand in cand ma mai auzeam eu mai mult. Oricum, ce a fost interesant e ca stiam cam toate versurile la acel cantec (te duce cu gandul la ce am spus la inceput nu?) Karaoke is fun, e chiar foarte fun si nu conteaza daca ai sau nu voce, important e sa go with the flow, sa alegi o melodie care iti place si poti cat de cat sa o canti si apoi sa scream your lungs out avand grija sa nu falsezi prea tare.

Melodia Post-ului:  Gloria Gaynor – I Will Survive – Ascult-o AICI

Incetu cu Incetu – Organ Donor

Traim intr-o tara care ne omoara incetul cu incetul prin diferiti factori externi de la aerul pe care il respiram la mancarea pe care o consideram sanatoasa. Suntem inconjurati de E-uri in produse, de poluare in aer, de tigari, de alcool, tot nociv pentru sanatatea noastra. Am mers de cateva ori si la mine la tara, un loc practic uitat de lume. E interesant sa vezi atata populatie peste 85 de ani si ajungi sa te intrebi cum de ei rezista asa si noi deja incepem sa ne plangem de diferite dureri incepand de la varste fragede. Raspunsul e atat de simplu! Incetul cu Incetul suntem omorati de lumea in care traim. Suntem din ce in ce mai nervosi, din ce in ce mai agresivi, avem din ce in ce mai multe probleme cu bani, mancam din ce in ce mai mult de la fast food-uri, cola e bautura comuna a tineretului, nu ne uitam daca nu cumva acel borcan de sos pe care il cumparam este plin de substante nocive, practic nu facem nimic. Secretul de a trai mai mult este atat de simplu si nimeni nu il intelege. Tot ce trebuie sa facem este sa avem grija de noi si sa fim atenti. Abuzurile facute din momentul in care suntem constienti ca le putem face sunt iarasi comune. O marijuana la petreceri de obicei apare, o betie buna, de aia dupa care nu mai tii minte nimic a doua zi e o metoda de distractie a tineretului. M-am uitat la mare la un moment dat si am realizat ca tineretul din ziua de azi (si eu sunt tanar, nu ma intelegeti gresit, doar ca nu ma regasesc in majoritatea tineretului din jur) vrea doar alcool si asta e notiunea de distractie: sa beau pana cad. Interesant concept! A doua zi ti-e rau si incetu cu incetu te distrugi singur doar pentru ca ai o scuza sa te dai la o fata sau sa faci cine stie ce prostii ca doar deh…”eram beat”.

Ce prostie, ne omoram incetu cu incetu si uitam esentialul, acel esential ce ar trebui inteles. Nu e nevoie de aditivi exteriori la reteta sufletului nostru pentru a putea fi fericiti si a te da la o fata sau a face cine stie ce prostie distractiva si in limita bunului simt. Ce s-a intamplat cu un joc de carti, o discutie la o cafea buna, cluburi cu muzica dansabila, atitudinea pozitiva si cheful de viata? Incetu cu Incetu dispare, cine stie de ce! Eu nu vreau sa dispara si vreau sa traiesc cat mai mult! E adevarat ca in stilul meu de viata de acuma nu se stie daca prind un 60 de ani (varsta la care daca mori in Italia o sa spuna lumea ca ai murit atat de tanar). Nu imi pasa de trend sau de ce se considera a fi fun, eu stiu ce e fun pentru mine si am de ce sa traiesc! Nu va mai distrugeti singuri incetu cu incetu! E o prostie!

Melodia Postului: DJ Shadow – Organ Donor

Butterfly

 

My lady, you make me go crazy! 🙂 Ce mai imi placeau fluturasii cand eram mic, acum imi sunt indiferenti. Am ajuns la concluzia ca singurele animale care chiar mai imi plac (caci atunci cand eram tanc imi placeau toate) sunt in ordinea inversa preferintei:

3. Cainele
2. Scorpionul
1. Pisica

E un top ciudat si da, eu sunt unul dintre cei care mereu au apreciat pisica si nu cainele. Si cainii sunt super dragutzi dar hai sa o luam asa. Daca vrei sa mangai un caine il chemi si el vine, scoate limba, da din coada, tu il mangai, everybody heappy. Pisica e altfel. Daca ea nu vrea sa o mangai nu o mangai, simplu. Si acum sa facem si o antologie, practic: „You are better off loving a kitten than

Iris

Ma intreb daca as fi dispus sa renunt la tot pentru o anumita cauza, oricare ar fi ea de la un job mai bun la iubire. Raspunsul pe care il cred eu a fi valabil pentru toata lumea este: depinde pentru ce si la ce renunti. Eu as renunta la tot cred in anumite cazuri. Am renuntat de multe ori la diferite lucruri pentru a imi realiza altele. Am renuntat la iesiri in tabere ca sa ajung la T4T in Timisoara, am renuntat la a avea anumite prietene pentru ca altii sa devina prietenele lor, am renuntat de mult prea multe ori la mult prea multe lucruri.

 

A venit timpul sa nu mai renunt si asta mi-am dat seama foarte greu. Nu mai sunt dispus sa trebuiasca sa renunt la unele lucruri pentru a face altele si eu zic ca absolut toata lumea ar trebui sa gandeasca la fel. Aceasta renuntare ar trebui sa vina ultima pe lista si primul lucru pe lista trebuie sa fie „ce pot face ca sa nu renunt”. De data asta nu voi renunta, nu am de ce si probabil nu mai am nici la ce sa renunt. Voi face exact ce vreau pentru ca asta trebuie facut nu?

Nimic Mai Simplu

Ora 2 noaptea, o iesire la o bere in Bacau. Nimic deschis, bineinteles, doar cluburi gen West End in care nu ai ce cauta practic in putini oameni, nu te poti distra asa de bine. Petrom-ul insa este vesnic deschis. Mai mult decat atat, era full cand am ajuns pe acolo erau doar 2 mese libere. Cred si eu, bere ieftina, non stop, terasa cu priveliste la pombe de benzina. Cum ne era foame ce am zis. Hai sa luam niste cancer de mancare de la McDonald’s, mancam, venim si avem chef de bere. Tot perfect!

Cum am ajuns la McDonald’s ne-am asezat la coada. Cum se putea sa fie gol cand merg sa imi cumpar ceva de acolo? Doar cand nu am nimic de luat si doar imi indrept privirea spre McDrive, doar atunci nu e nimeni la coada vreodata. Bineinteles, trebuia sa fie ceva comic aici. Ne-am asezat la coada dar ce coada haioasa: o coada formata din 2 Logan-uri si un Opel nespalat de mult timp. Si uite asa stam noi, 2 tampiti la o coada de masini la Drive In fumand o tigara, bagand in viteza ca sa ne mai deplasam inca vreo 3 metrii. Intre timp coada s-a marit, in spatele nostru mai erau 2 taxi-uri si un BMW argintiu cu o domnisoara pe care scria „Am bronz de solar si sunt fitoasa” pe ea in dreapta, suparata, probabil pentru ca burta soferului tindea sa devina mai mare cu Meniul Big Tasty-ul XL pe care tocmai il comandase. Am ras mult, statul la coada a fost foarte hilar. Bineinteles ca dupa ce am mancat si vorbit s-a facut 3 si un sfert si cum tre sa ma trezesc dimineata pe la 7 ne-am intors acasa. O seara haioasa care nu anunta nimic!

Tango-ul Roxanei

Tango, tare as vrea sa stiu sa dansez tango. Stiu vals binisor dar la tango nici nu pot spune ca stiu de unde sa incep.  Tango-ul Roxanei din Moulin Rouge semnat Ewan McGregor si Jose Feliciano este o melodie atat de puternica. E de ajuns sa iti inchizi ochii si te duce in alta parte. Primul lucru la care ma gandesc de fiecare data este Al Pacino, chiar daca nu are treaba cu filmul asta, el are o scena incredibila pe un alt tango in „Parfum de Femeie”.  Din punctul meu de vedere rolul cel mai bun din cariera lui este prezent acolo cu siguranta. Un mare actor de care probabil vom mai auzi putin de acuma. A imbatranit si cam se retrage. Din cate am inteles o sa faca mai multe filme cu buget redus, ecranizari de piese de teatru si alte proiecte mai inedite dar care insa vor ajunge cu greu in Romania zic eu. Cam e nevoie de sex ca sa mai vindem si noi cate ceva in lume din nefericire, lucru demonstrat de multe fapte. Foarte putine filme mai exista fara sa aiba conotatii sexuale macar odata acolo si am auzit la un moment dat pe cineva zicand:

„M-am dus la cinematograf sa vad Titanic ca sa vad tatele lu’ aia. Ma-sa ca doar mana am prins-o”

Cam trist nu? Si asa ajungem la sex in filme, sex in carti, sex pe internet (o gramada chiar, eu ar trebui sa stiu asta nu? – prietenii stiu de ce) si de ce nu sex in realitate? Acuma se practica dezvirginarea incepand de la 13 ani (am zis o varsta medie caci sunt si cazuri mult mai drastice) deci teoretic nu ar trebui sa ma surprinda nimic.  E ciudat oricum pentru ca din punctul meu de vedere nu ar trebui sa fie asa. O varsta buna ar fi cam 17 ani, atunci sigur corpul este bine dezvoltat. E adevarat ca in special la femei se poate sa aiba corpul pregatit de sex si mai devreme dar oare chiar e asa placut sa faci sex prima data la 13 ani cu vreun gardian public de la scoala ta? (Nu radeti, stiu cazuri!) Din nou nu putem generaliza caci totul difera de la corp la corp si de multe aspecte nu doar de varsta. Varsta a devenit doar un pion in ziua de azi. Vezi cazul Irinel si Monica Columbeanu, cuplu cautat de presa si „Admirat” de atata lume. Probabil, de fapt, e admirat el pentru ca are femeie tanara si la capitolul Monica mai degraba nu incep.

Nu e mai frumos oare sa dansezi un tango intr-o camera luminata doar de un semineu si sa nu fii influentat de tot sexul care ne asalteaza mintea? Eu sunt sigur ca e mai bine!

Rupem Baraka

Acusi plec o saptamana la Brasov, in curand, mai e putin. Tre sa spun ca ultima data cand am fost acolo, acu vreo 2-3 saptamani, am ramas literalmente tampit de cat de frumos putea sa fie centrul orasului. Trebuie mentionat ca nu mai fusesem acolo de cam 13-15 ani, nici eu nu mai stiu. Va imaginati ca am ramas cu gura cascata. Centrul ala e perfect noaptea pentru mine, linistit, terasa langa terasa, priveliste frumoasa peste tot, arhitectura placuta, cafea buna si bere ieftina (nah si de aia rara si scumpa). Imi pare rau ca nu am poze de atunci dar acuma sper sa pot face cateva poze. E un oras superb si motivul pentru care merg acuma este iar interesant.

In perioada 21-27 (sau 28) August va avea loc o noua editie a festivalului de teatru in limba engleza DOT. E un festival mai mult de improvizatie in care partea frumoasa este ca nu vii cu o piesa pregatita de acasa. In 3 zile lucrezi (cam de iti sar capacele) si apoi in a patra zi ai la dispozitie vreo 30 de minute sa arati juriului, celorlalti participanti si cui o mai vrea sa mai joace ce piesa de teatru ai reusit sa faci in 3 zile de la 0. Ei, bine, nu se incepe chiar de la zer, avem un punct de start, o poza sau un filmulet dat de catre organizatori. Oricum, ideea e ca o sa Rupem Baraka, asta pentru ca vom munci mult, vom bea mult (sper), vom face tot felul de prostii de care om putea si vom ajunge distrusi acasa!

It’s Good to be Back on the scene, raising the pot, bringing back in me the rhythm of the art! Oi fi eu ruginit de atata timp dar tot vom Rupe Baraka :P, sper!

Salut din Nou!

Asta e al nu stiu catalea blog pe care il lansez. Nici eu nu mai stiu ce numar e dar stiu ca trebuia sa fie unul si pentru MrBR, a doua latura a mea, una mai artistica, mai romantica, mai buna decat Drakudemine, partea mea care critica non stop. MrBR vine din 2 motive:

1. BR este o prescurtare de la Black Rose, un nick pe care il foloseam candva ca „nume de scena” pe vremea cand compuneam muzica si in lumea teatrului tot ca Black Rose eram cunoscut. Putini stiau ca ma cheama Adi iar acum si mai putini stiu asta.
2. BR se poate citi si ca bere si sunt un mare iubitor de Silva Bruna.

De ce si MR.? Poate pentru ca eu consider ca mi-am castigat apelativul de Mr in cei 22 de ani ai mei 🙂